Sensul raporturilor sociale din punct de vedere genetic si sistematic este de fapt procesul de motivare psihica.
Iubirea dintre doua persoane nu e un fenomen social, desi e de fapt
un raport intre doi insi. Insa cand ea se traduce in exterior prin
casatorie si da nastere familiei, cu obligatiile si drepturile sale,
atunci devine fenomen social.
Societatea traieste in noi, dar in acelasi timp si prin noi.
Mentalitatea proprie grupului social determina pe cea a individului care
la randul lui poate influenta si el societatea. Insa fata de societate,
individul apare intr-o dubla ipostaza, jucand doua roluri, pasiv si
activ, caci el sufera influenta fenomenelor sociale, este determinat de
ele si le poate influenta prin puterea spiritului sau creator. In toate
societatile, incepand cu cele mai primitive forme, a trebuit sa existe
un spirit viu care s-a diferentiat de ceilalti si a devenit vrajitor,
conducator, rege, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu